| 1.
|
COEZI'UNE, coeziuni, s.f. 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substanţelor solide, lichide si gazoase de a se menţine unite, datorită forţelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor. 2. Fig. Legătură internă strânsă. [Pr.: -zi-u-] - Din fr. coh'esion.
Sursă
: DEX'98
(23684)
- RACAI |
| |
| 2.
|
Coeziune ≠ dezbinare, discordie
Sursă
: Antonime
(69884)
- siveco |
| |
| 3.
|
COEZI'UNE s. v. unitate. Sursă
: Sinonime
( 178142)
- siveco |
| |
| 4.
|
coezi'une s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. coezi'unii; pl. coezi'uni
Sursă
: DOR
(233503)
- siveco |
| |
| 5.
|
COEZI'UN//E ~i f. 1) Forţă care uneste părţile componente ale unei substanţe materiale; atracţie moleculară. 2) fig. Legătură internă strânsă; caracter unitar; coerenţă; unitate. [G.-D. coeziunii; Sil. co-e-zi-u-] /<fr. coh'esion
Sursă
: NODEX
(328539)
- siveco |
| |
|
|